Lucrez... -Ei si ce?Mare treaba... - Da, MARE!!!

Iata am ajuns si eu om mare cu serviciu, aproape sot, camin, si prieteni, parinti pe care deja pot sa zic ca "ii vizitez", si viata mea, cu deciziile mele. Apropo de decizii... sunt bune, sau rele la timp sau aiurea, eu decid. Si asta ma linisteste, ca nu mai este vorba "ti-am spus eu"...
Mi-am gasit loc de munca, da deja toata lumea stie, cred. Cum? Cel mai simplu mod. Am naigat citeva sit-uri de job'uri, am scris citeva scrisori de intentie, am trimis citevai'sprezece CV-uri si Voilà!!! Poate am avut parte si de un pic de noroc, poate asa a hotarit soarta ca e mai bine, dar asa e acum si nu imi pare rau :) Sunt operator sau ajutor de contabil eu inca singura nu stiu:)

Cum e la serviciu? cei care lucreaza sau au lucrat - stiu... E bine, dar mai bine era acasa linga mama, tata, sau iubitul:) Uneori e de lucru pina peste cap cu facturi lungi de un metru chiar de la METRO, dar alteori (de exemplu azi), nu am ce face, stau pe net:). Cred ca  am nevoie de un hobby pentru serviciu:) Recomandari???

Noutăţi ))

Pe parcursul vieţii oamenii trec prin tot felul de crize. Probabil m-a copleşit şi pe mine criza de muză. Mai inainte scriam despre fiecare întâmplare la care natura mă făcea (întâmpător sau poate nu), martor. Asta mă făcea să învăţ în fiecare zi câte ceva nou. Acum am început să privesc lumea un pic altfel. Nu mă mai miră nimic din jur. Nu mai admir cu acea plăcere frunzele de pe copaci sau Soarele...

S-au întâmplat multe de când nu am mai scris. Aproape am terminat colegiul. Ultimii paşi sunt susţinerea practicii şi a tezei de diplomă şi ........ URRAAA  o să am diploma şi nu voi mai călca pragul colegiului. 

Verii mei (Dima şi Saşa) au devenit tătici. Şi o avem în familie pe Victoria, pe Emilia şi pe Ivan (paremi-se). Iubesc enorm copiii cuminţi şi străini :)

Îmi desfăşor practica la BC "Mobiasbanca". Deja mai am câteva zile şi termin. E frumos să mă uit cum lucreză alţii, dar nu sunt sigură dacă vreau să lucrez în Bancă pe viitor. Poate şi voi lucra, dar nu promit :).

Astăzi am fost la primul meu interviu pentru angajare. Este vorba de un post de manager de personal. Sper să trec şi ultimele 2 etape (din 4).

Aştept cu nerăbdare momentul când voi deţine independenţa financiară. Totuşi 20 de ani împlinesc...

Cam aşa merg treburile pe la mine. 

Sper să treacă criza şi să scriu ceva emoţionant, dar până atunci, hrăniţi-vă cu noutăţi :)

Care e credinţa mea??_ Eu cred în mine!

Cel ce e consacrat, se apropie de Zei și devine unul din ei.

,,Oare nu stiți voi că sunteți Dumnezei?" este doar un citat biblic care la prima vedere îmi creează imaginea că oamenii sunt Dumnezei și doar atât. La o analiză mai profundă citatul conduce la o altă interpretare, care este ascunsă printre cuvintele afirmației. Este destăinuit un secret care s-a transmis de la o generație la alta, păstrat cu demnitate în scrierile celor mai renumite cărți începînd cu Biblia și până la Coran. O taină care este destăinuită doar celor mai „luminate” minți, celor care reușesc să iasă din monotonia de fiecare zi, celor care pe lângă treburile de rutină se gîndesc și la hrana spirituală.

Budha a spus: ,,Ești tu însuți Dumnezeu", Isus își învăța discipolii că ,,Împărăția lui Dumnezeu este în voi", Chiar și primul antipapa, Hippolit din Roma, cita același mesaj „Renunțați la a-l căuta pe Dumnezeu... luați-vă mai bine pe voi ca punct de plecare". De ce îl căutăm pe Dumnezeu prin biserici unde ca să aprinzi o lumânare trebuie sa plătești? De ce îl căutăm pe Dumnezeu la cercurile religioase, care încearcă să dovedească că Dumnezeu are nume? Ce contează dacă are nume sau nu are nume... Oamenii se axează pe unele întrebări și uită sau le scapă din vedere pe cele mai importante: Ce ne învață Dumnezeu? De ce toată viața îl căutăm undeva dar nu ne uităm în cel mai aproape loc: în suflet?! Dan Brown a scris cândva că singura deosebire între noi și Dumnezeu este aceea că noi ne-am uitat caracterul divin. Cărțile care păstrează secretul divin ne îndeamnă să nu uităm de hrana spirituală a sufletului. Oamenii sunt învăluiți de grijile cotidiene ale vieții și uită de cel mai important aspect al vieții – de caracterul divin al sufletului, de hrana spirituală, destinată pentru partea lăuntrică. Căci doar celor care reușesc să-și hrănească sufletul, le este scris în destin că vor deveni zei.

Înțelepții antici ne mai îndeamnă ceva: „La început a fost cuvântul”. Doar cei „iluminați” de secretele lui, consacrați puterii sale, vor descoperi calea spre Zei, calea spre nemurire!

Autor: Carafizi Irina

Camera secretă...

Eu cred ca există triunghiul cela în care dispar toate lucrurile... Destinaţia lui finală e la noi acasa... De  ceva vreme am hotarât sa fac ordine în CĂMARĂ. Ştiam că sunt multe lucruri, diverse, dar nu mi-am închipuit că în 2 metri cubi încap atâtea lucruri. Vara trecută am scos totul din ea si am înşirat grozăvia de pachete, cutii, genţi şi tot felul de lucruri în altă cameră. Jumătate le-am aruncaat. Aveau un secol după termenul de valabilitate. Altă jumătate am trimis-o la Câmpul Drept, poate va prinde bine ceva de acolo. Mama m-a învaţat ca dacă un întreg îl împarţi în jumătate se primesc două bucăţi. Logic, nu trebuia să mai fie nimic, dar azi am tras cu ochiul în camera magică, şi ca să vezi, era iarăşi plină... De unde atâtea lucruri, nu ştiu. Am găsit o teză de diplomă de prin 2000,  nişte cărţi de pe timpul lui Stalin, lumânări, cutii pe care tot eu le-am semnat: veselă, jucării, bradul  de Crăciun tot acolo era, picturi, pensule, ceramică, un motor de maşină nefuncţionabil, caietele lui eugen din clasa 1, icoane, haine de prin anii 80... si printre toate, borcane.... multe multe... ce-i drept, goale :D. 

Am nevoie de bagheta magică să fac aşa casărămână doar lucruşoarele mele acolo...

ninge

Ninge când intrăm în sesiunea de iarnă. Probabil  a aşteptat decembrie să mă apuc eu de pregatit pentru examene.
Ninge pentru că îl aştept pe tata. Probabil şi-a cumpărat bilet.
Ninge când se apropie Crăciunul şi Anul Nou. Probabil au împodobit deja bradul de crăciun până şi cei mai leneşi...
Ninge când ne trezim mai târziu din pat. Probabil au intrat mai mulţi copii în vacanţă.
Ninge când se împlineşte o minune. Probabil a fost ziua cuiva care şi-a pus dorinţa să ningă.
Ninge pentru că cerul vrea ca oamenii să fie mai buni. Probabil e timpul să obţinem preşedinte.
sau ninge doar pentru că Moşul a apăsat butonul...:)
LET IT SNOW... LET IT SNOW... LET IT SNOW...

student

Înseamnă să îţi placă la nebunie o melodie pe care apoi să o urăşti pentru că ai setat-o ca deşteptător. Înseamnă să o sun pe mama şi să o întreb: "Ce să mănânc?" Înseamnă să te bucuri de fiecare clipă când profesorul e ocupat şi să îţi treacă fiori când întreabă "Ce data avem azi?" Mai ales dacă e 4. (Eu sunt a patra după ordine în registru). Înseamnă să planifici, sa înveţi, sa nu înţelegi, apoi să înţelegi. Înseamnă să-ţi fie dor de casă, dor de părinţi...Înseamnă să nu ai bani... mereu... Dar mai înseamnă şi distracţii, timp liber, păr creţ, unghii roşii, brad de Crăciun, note mari, pompoase, plimbări în oraş, lucrări, examene, teze, diplome. VĂ IUBESC!!! Iubesc aceste sentimente, aceste momente din viaţă, şi NU VREAU SĂ SE TERMINE!! Dar nu am ce face. Se simte cum se termină totul... Deja fiecare student îşi caută de treaba sa. Suntem egoişti, nerăbdători să finisăm colegiul. STOP! Când o sa mai stăm 20 de oameni undeva, aşteptând sunetul, râzând, discutând, creând legături, prieteni, vise... Uită nedreptăţile, inegalităţile şi invidia... Fii sincer şi trăieşte momentul!

Sandu

De multe ori mă copleşesc amintirile. Sunt o persoană care îşi iubeşte trecutul. Căci datorită trecutului şi a tot ce s-a întâmplat în el am devenit ceea ce sunt acum. Îmi amintetsc cu dooor de serile când eram acasă, iarna, cu lumina deconectată, când râdeam din suflet de tot ce mişca în umbra lumânărilor. Când trăgeam la sorţ cine să mai pună lemne pe foc. Apoi ne întreceam cine mai multe bomboane mănâncă; ne jucam, ne gâdileam, spuneam glume, ghicitori. Erau seri unicale. Când uitam de teme (aveam pretext s-a stins lumina), de lume, de civilizaţie, căci eram doar noi - ai casei. Atunci nu ştiam ce-s alea probleme, bani, invidie, ură, trădare, lipsă de timp, făţărnicie. Eram copil!
E minunat să ştii că nu eşti singură pe lume. E extraordinar să simţi că ai un frate. Cel care a crescut din aceaşi părinţi, frate cu care am râs, nu nu am râs, ne hlizeam de la tot, făceam şotii, nebunii, mâncam nuci pe acoperişuri, furam cireşe................Sunt fericită că chiar dacă acum nu mai e ca înainte, când ne vedem, retrăim acele momente. E foarte plăcut să mă simt din nou copil, să mă plimb cu el pe stradă să mâncăm tot felul de dulciuri (ghematoghen), să ne dam în scrânciob, să analizăm oamenii de pe stradă şi să râdem....râdem în hohote mereu.....de la tot ce mişcă....love you, brother!!!  

Când o să am copii, voi avea grijă să fie 2 o fată şi un băiat, la fel ca mine cu Sandu.