Azi am fost la dentist. Mi-a pus o injecție și nu am simțit nimic, dar altceva m-a impresionat și m-a făcut să postez articoul - asistenta lui. Da da, ea, o tânără de vreo 25-26 ani. Nu am idee cum lucrează ei, dar un lucru e cert: folosesc telepatia :) El doar îi spunea: ”Dă-mi” și ea îi dădea ba un instrument, ba o seringă, ba o lampă cu lumină, ba ... Pe lângă faptul că acordă servicii de calitate, (o spun pe dinții mei, ultima oara am fost la ei pe la 13-14 anișori) concomitent discută între ei. Bunăoară vorbeau despre melodii din telefon, apoi subiectul s-a deplasat la limba germană. El o întreabă: ”Ai auzit de ich liebe dich?” Ea: ”Nu.” E nostim, eu am înțeles ce a vrut el să zică, și apoi stând așa culcată pe scaunul cela, văd doar două perechi de ochi care prind pe furiș priviri unul de la altul. Sunt curioasă, când o sa îi spună în română?
Amintirile sunt neprețuite. Scrie zilnic ce ți se întâmplă; vei aprecia acest lucru la un moment dat.
joi, 30 iunie 2011
miercuri, 29 iunie 2011
Important e să trăiești cu suflet!
Mă simt confuză... Nu știu ce vreau... Și nu mă refer la mâncare, căci nu vreau nimic decât niște fructe (mereu am simțit că nu-mi ajung fructele)... Și nici nu mă refer la Eugen căci el e perfect... Mă refer la cariera mea profesională. Mă aflu acum pe un drum forte slab iluminat și nu îmi e clar deloc pe unde să merg. Spre exemplu: Mă trezesc într-o dimineață foarte convinsă de ideea că aș putea fi o foarte bună profesoară... de clasele mici căci am multă răbdare pentru ei, sau de... limbi străine, căci îmi place. Altă dimineață numai gândul la profesia asta mă înfioară și atunci vreau să fiu jurnalistă. Mă apuc de scris un articol, îl citesc și... nu, nu e profesia mea, căci eu scriu doar când îmi vine ”muza”. Altă dimineață vreau să fiu prezentatoare radio. Mă gândesc că am o voce plăcută și... iarăși nu...Ce o să fac cu un astfel de salariu? Scriitoare? NU... Poate meteorologia? Nuuuuuuuu..... Traducător? Mmmm poate, dar nu fac din asta carieră...Psiholog?... S-ar putea, dar mă gândesc că eu privesc un film și mă dau lacrimile până mă doare capul, dar ce va fi când voi asculta poveștile lor de viață?... Nu!!! Medicina? Poate maseoză? ...O pot face ca hobby oricând... Nu. Trebuie să fiu contabil! Cred că în final asta e ceea ce vreau sau ... NU ȘTIU, m-am încurcat.
Referitor la rezultatele finale ale...BAC-ului (((
Pentru început să vă familiarizez cu rezultatele mele: 7- matematica; 7-limba franceză; 8-limba româna; 8-geografia; Acum știu ce veți spune... ”Hii, Irina, da` de ce atât de rău? Tu doar înveți bine... Te-ai pregătit... bla bla bla...” Pentru început cine a zis că 75 % este un rezultat rău? Recunosc: aș fi putut și mai bine. Apoi întrebați pe alți elevi cât au cheltuit cu bacalaureatul. În final, profesorii universitari știu foarte bine cum se dă în țara noastră un examen atât de ”serios”. Ei cunosc situația din licee\colegii și nu contează dacă ai intrat cu media 8 sau 9, pentru că depinde de fiecare cum se afirmă în continuare. Cât despre satisfacția personală, eu sunt mulțumită, pentru că nu am copiat. Cineva mi-a spus: ”Examenul de BAC nu este un examen de verificare a cunștințelor, dar a cunoscuților”. Probabil are dreptate...
marți, 21 iunie 2011
Mi-am făcut bagajele și plec la Câmpul Drept !!!
După o absență de mai bine de două luni, bătrânul meu sătuc mă va primi cu toate bunătățile sale: căpșuni, cireșe, și tot felul de alte gustoșenii! Mama va fi fericită că îi vine ajutorul cel mare, Sandu va avea cu cine se ”zgîrîia” :) Toby va da bucuros din fundul său(ar da din coadă, dar nu o are :)) Mițu va avea pe lângă cine mieuna pentru a cerși mâncare, și toți vom fi fericiți! vreau acasă.....
Coș cu mere...........
Stăteam și mă gândeam eu într-o zi: Cu ce pot asemăna eu ”Colțișorul nostru de rai - Moldova”? Și îmi veneau în minte tot felul de metafore ori ce-or mai fi ele... ”gură de rai”, ”plai mioritic”, ”strugure de poamă”, ........ Astea sunt comparații insuflate de profesorii noștri de clasele primare. Atunci eram la o vârstă când eram naivă, nu puteam să gândesc cu propriul creieraș și credeam tot ce zicea respectabila mea profesoară. Acum, (ferice de mine) am propria substanță cenușie în căpșorul meu, încât la întrebarea pusă mai sus mi-a venit în gând imaginea unui coș cu mere. :) Da, da un coș cu multe mere: unele bune altele alterate. Doar că merele bune sunt mult mai puține ca cele stricate.
FII DE ACORD: Când ai în față un coș cu mere bune și mere alterate, nu-i așa că scoți merele bune de acolo?
![]() |
| Adăugaţi o legendă |
luni, 20 iunie 2011
vineri, 17 iunie 2011
reflecții pe marginea zilei ...
Vrei o înghețată?Vrei popcorn? Vrei să te răsfeți cu o agrafă de păr? Vrei să îți facă cineva masaj? Dar să ai succes mâine la primul examen? O călătorie în Franța? Un motor pe 4 roți? Un serviciu care să-ți placă? O casă? Totul este posibil. Și trebuie să îți oferi ceea ce poți până încă nu e târziu. Avem o viață pe acest pământ. Și dacă tot ce am enumerat după ”O călătorie în Franța” pare mai greu de realizat, ceea ce e pînă e simplu dar oferă destulă satisfacție. Ce este pînă la urmă viața? Nu este nimic altceva decât totalitatea clipelor petrecute de fiecare din noi. Aceeași înghețată, agrafă de păr, rochiță nouă, ne aduc multe momente frumoase, care în fine crează viața noastră. Nu trebuie să trăim cu gîndul: ”Nu am bani... Nu îmi permit.... Nu pot” Căci nimic mai plăcut nu e decât să te simți împlinit și satisfăcut de modul în care îți trăiești viața. Eu sunt sigură că nu trebuie să îți spună cineva cum să trăiești, cum să cheltui banii, cum să îi faci... Doar fă-ți viața frumoasă!!!
P.S. Nu uita de limita rezonabilului :P
P.S. Nu uita de limita rezonabilului :P
duminică, 12 iunie 2011
Fenomenul ”Ține-l!!!”
Există la noi în Țărișoara asta scumpă pe nume Moldova un fenomen care m-a impresionat. Presupun că există de câțiva anișori, dar sa vă povestesc cum l-am descoperit eu.
Eram în aeroport. Așteptam să pornească înregistrarea la cursa Chișinău - Roma, care presupun eu e cea mai profitabilă. Era lume multă, colorată... Inițial credeam că pleacă în vacanță, căci erau familii întregi, cu tot cu copii, bagaje multe, emoții pe fețe... S-a făcut și ora 10, s-a început înregistrarea și s-a început și fenomenul de care am mai pomenit. Lumea s-a apropiat de linia marcată cu roșu, dar cum se elibera doamna care verifica actele, trecea doar mama din toată familia ceea mare. Era acolo o doamna. Cred că avea sub 45 de ani. A trecut linia, iar fiul ei de vreo 7 anișori rămăsese în grija altei doamne, presupun că era sora primei. Când mama băiețelului a trecut prin calea ceea improvizată spre ambarcarea în avion, băiețelul cu niște lacrimi de crocodil a început a striga ”Mama!!!! Nu mă lăsa!!!” Mamă-sa s-a întors și tot cu lacrimi în ochi i-a strigat în răspuns surorii ei: ”Ține-l!!!” Și cu sufletul distrus a plecat. Nu se mai vedea.
Mi-am dat seama că nimeni de acolo nu pleca în vacanță, copiii doar își petreceau mamele în Italia, bagajele erau ale mamelor, căci se duceau pe multă vreme, iar emoțiile nu erau plăcute, căci fiecare avea câte un nod în gât, tristețe în suflet și lacrimi în ochi...
Am ieșit de acolo cu lacrimi în ochi și mi-am promis că copiii mei nu mă vor petrece niciodata așa.
Eram în aeroport. Așteptam să pornească înregistrarea la cursa Chișinău - Roma, care presupun eu e cea mai profitabilă. Era lume multă, colorată... Inițial credeam că pleacă în vacanță, căci erau familii întregi, cu tot cu copii, bagaje multe, emoții pe fețe... S-a făcut și ora 10, s-a început înregistrarea și s-a început și fenomenul de care am mai pomenit. Lumea s-a apropiat de linia marcată cu roșu, dar cum se elibera doamna care verifica actele, trecea doar mama din toată familia ceea mare. Era acolo o doamna. Cred că avea sub 45 de ani. A trecut linia, iar fiul ei de vreo 7 anișori rămăsese în grija altei doamne, presupun că era sora primei. Când mama băiețelului a trecut prin calea ceea improvizată spre ambarcarea în avion, băiețelul cu niște lacrimi de crocodil a început a striga ”Mama!!!! Nu mă lăsa!!!” Mamă-sa s-a întors și tot cu lacrimi în ochi i-a strigat în răspuns surorii ei: ”Ține-l!!!” Și cu sufletul distrus a plecat. Nu se mai vedea.
Mi-am dat seama că nimeni de acolo nu pleca în vacanță, copiii doar își petreceau mamele în Italia, bagajele erau ale mamelor, căci se duceau pe multă vreme, iar emoțiile nu erau plăcute, căci fiecare avea câte un nod în gât, tristețe în suflet și lacrimi în ochi...
Am ieșit de acolo cu lacrimi în ochi și mi-am promis că copiii mei nu mă vor petrece niciodata așa.
luni, 6 iunie 2011
Evident azi despre BAC (6 iunie franceza)
Cum sunt anul trei la colegiu și trec în această perioadă examenul de BAC, este firesc să vorbesc despre el... În primul rând m-a decepționat. Speram la un pic mai multă serozitate din partea tuturor. Apoi LA MAMA DRACULUI cui îi trebuie diploma ceea? De ce nu se înlocuiește acest examen stupid cu examene de intrare la univer (pentru cei care vor desigur)?!... De ce atâta fals, atâta copială, atâta teatru, emoții și lacrimi... Astăzi am avut proba la limba străină. La fel ca și la cel precedent, nu mă dau cu impresiile despre cum am scris. Nu că nu vreau să mă laud, dar nu vreau să pățesc la fel ca Dorin Chirtoacă și PL când au fost anunțate rezultatele exit pollului :) Deci așteptăm 29 iunie...Iată și o mică dovadă:
http://www.protv.md/stiri/social/stim-sa-scriem-mai-putin-sa-vorbim-elevii-au-sustinut-al-doilea.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
