"Ai fost cel mai puternic spermatozoid!!!"

Când eram mică, slăbuţă, mărunţică, l-am întrebat pe tata: "De ce nu mi-ai dat mai multă putere? Să pot şi eu să te ajut" Ştiţi ce  mi-a zis el? ... Până acum ţin minte răspunsul: "Cum?! Tu eşti cea mai puternică! Ai fost cel mai rapid spermatozoid al meu!"
Şi acum fac o generalizare.
19 ani în urmă am fost cel mai rapid spermatozoid. Şi am căpătat dreptul de a mă naşte. De a trece la o altă etapă a existenţei mele.
În gimnaziu am fost cea mai puternică din clasă. Şi am avut opţiunea de a merge într-o şcoală mai mare, unde eram mai independentă: Gimnaziul din Leova. De acolo am ieşit cu diploma: "Pentru cea mai bună medie din clasă". Şi am mers la colegiu-încă o treaptă în dezvoltarea mea.
La colegiu însă au ajuns mai mulţi "alde" mine. Încerc să nu mă simt frustrată, că fiecare e cel mai bun în domeniul său, dar oricum uneori am impresia ca nu voi reuşi să trec în următoarea treaptă din carieră la fel de spectaculos... Îmi mai dau seama că, în ţara noastră, nu totul depinde de cunoştinţe dar şi de cunoscuţi...Realizez că nu mai e totul la fel de corect cum mi-am imaginat cândva, realizez că dreptatea... a fost, drept că... la fundul mării, dar au mâncat-o peştii...şi mai realizez că nu e de ajuns să fii "cel mai puternic", dar şi cel mai norocos dintre toţi...
Şi totuşi trebuie să te bucuri că, cel puţin o dată în viaţă, ai fost cel mai puternic spermatozoid!!!

Toamna

... e un anotimp frumuşel, dacă e să ne uităm după culorile frunzelor, covorul multicolor... bla bla bla...
Un lucru mă scoate din sărite: diferenţa mare  de temperatură... Dimineaţa ies aburi din gură, parcă e iarna, după amiază transpiri de căldură ca în mijlocul verii... Cum să te îmbraci??? Iată din cauza asta am anghină acum... şi cheltui bani pe "leacuri" OOOOfff, de-a veni odată frigul, să ştiu şi eu cum să mă îmbrac...)))

- "Dar la tine acasă pot să vin?" a zis dragostea...

...fiecare din noi crede că ştie ce e dragostea. Poate aveţi dreptate, dar poate nu. Eu ştiu una: dragostea este cel mai sincer sentiment. IUBESC fără motiv, fără explicaţia "de ce?", fără să îmi pese de consecinţe, iubesc sincer, pur, divin...


Vin de la şcoală. Sunt doi pici. Mărunţi ca puii de rîndunică, că nu sunt mai mari decât clasa 1. Ea, cu părul prins coc, ca  la cea mai severă profesoară, cu fundiţă albă în păr, într-o bluziţă albă de atlas, cu o fustiţă neagră scurtă, cu falduri, de un material strălucitor ca sticla, în pantofiori ca în desene animate, negri si în colanţi albi de mătase, iar el-gentelmen de prima clasă, în costum la 4 ace, cu cravată şi cămaşă şi un ghiozdan mare în spate merg alături, dar departe. Ea - mîndră ca  prima doamnă nici nu priveşte în direcţia lui. El merge în pas cu ea, şi nu o scapă din ochi. Furişându-se de sora mai mare a ei (care probabil o aducea de la şcoală, că avea ghiozdanul fetiţei şi mergea mai încet), au înconjurat un automobil. Când au ajuns înaintea maşinii, unde nu-i mai vedea nimeni, erau faţă în faţă. Ea - timidă şi speriată, el - fricos, dar curajos. Deodată:
- Dar la tine acasă pot să vin? se aude un glas subţire, încet, aproape şoptind...
Ochii ei se lăsară ruşinos în jos şi ridică încet din umeri, în sens că nu are ea de unde şti...
El hotărî că poate, şi faţa i se lumină brusc. Zâmbiră ambii, uitându-se în ochişori...

recomandare de carte: Winnetou de Karl May

Ce să zic... e detectiv, din ăsta care te ţine cu sufletul la gură. primul volum are de toate... dragoste, răzbunare, căutări, urmăriri, prietenie, devotament, încredere, trădare, acte de vitejie.... al doilea e mai pasiv, e  multă răzbunare, urmăriri, idei geniale, restul e şi mai captivant dar vă zic după ce termin :P

Lacune în dicționarul explicativ al Limbii Române!!!!!!!!!

Sunt anul 4 la colegiul Financiar Bancar și am o groază de obiecte noi. Printre care și Auditul. Am avut prima lecție. Profesoara ne-a dat conspect (colegiul nu ne oferă cărți de specialitate destule, de fapt anul ăsta nici una :) ). Ajung acasă și peste o săptpmână când văd în orar iarăși AUDIT încerc să descifrez tema. După ce am studiat istoria auditului și tot ce ține de evoluția acestuia, am ajuns la definirea propriuzisă. Iată ce definiție ne propune profesoara:
”AUDIT - activitatea antreprnorială de efectuare independentă a verificării și certificării evidenței contabile pentru a se constata autenticitatea datelor precum și veridicitatea operațiunilor economico-financiare din cadrul întreprinderii și de a acorda asistență de audit cu caracter normativ”
Eu - acea ”leneșă” care caut mereu să îmi simplific lucrul și mi-am zis ”Hai să caut în DEX ce scrie... zic, poate e mai simplu....” Când caut.... da' acolo NU-I!!! Ei cum așa.... DEX ediția a II-a revăzută și completată, 1996. O cărțoaie grea de 300 de lei și acolo nu există așa cuvânt!!! Caut pe net - locul unde găsești tot ce cauți și ce nu. Și ce credeți? Găsesc în dicționarul de neologisme :D
Istoria cuvântului audit e veche, dar explicația lui nu o găsești decât pe net... păcat:(
 Utilizarea termenului de audit în accepţiunea folosită în prezent este relativ recentă şi se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiune economică şi trebuiau să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă. sursa: http://licentasidizertatie.wordpress.com/2011/02/12/notiunea-de-audit-caracateristicile-si-obiectivele-auditului-bancar/
P.S. Nu credeam s-o trăiesc și pe asta...

Mulţumesc mamei şi lui tata!!!

Unghii roşii, pantofi pe tocuri, carţi în geantă, grabă dimineaţa, păr îndreptat, xerox la conspecte, duş în fiecare zi, pantaloni cu talia mică, caiete, conspecte, absenţe, plimbări de noapte, mail-uri trimise colegilor, mail-uri primte de la profi, program încărcat, ouă prăjite, rutiere, cercei coloraţi, colanţi roz, muzică bună, prieteni, expoziţii de carte, teatru, poze, acţiuni de protest, naivitate, sună telefonul, nopţi dormite pe jumătate, fundiţă în păr, facebook, cărţi de citit, fime de privit, cărţi de cumpărat,  .......
E o perioadă extraordinară. Şi îmi dau seama că, ... sincer, nu vreau să se termine niciodată... Nu vreau să trec la perioada matură, când totul devine rutină, când ziua se reduce la dimineaţă  somnoroasă, muncă, acasă, mâncare, film, nani, dimineaţă, muncă, acasă, emisiune, nani etc. Îi compătimesc pe părinţii mei şi le spun că le sunt foarte recunoscătoare pentru că mi-au dat viaţă. Căci viaţa e frumoasă!!! Trăieşte fiecare moment, căci mai apoi vin grijie cele mari, enorme, insuportabile, pe care totuşi părinţii noştri le suportă cumva... Încerc să mi dau seama ce îi ţine atât de puternici... Cred că dragostea. Ea e sentimentul acela înălţător care  le dă puteri să stea departe unul de altul, dar şi să lupte împreună pentru acelaşi scop: copiii!
Mă închin până în pământ şi le spun MULŢUMESC! Nu vă voi dezamăgi nicicând!