joi, 29 decembrie 2011

Camera secretă...

Eu cred ca există triunghiul cela în care dispar toate lucrurile... Destinaţia lui finală e la noi acasa... De  ceva vreme am hotarât sa fac ordine în CĂMARĂ. Ştiam că sunt multe lucruri, diverse, dar nu mi-am închipuit că în 2 metri cubi încap atâtea lucruri. Vara trecută am scos totul din ea si am înşirat grozăvia de pachete, cutii, genţi şi tot felul de lucruri în altă cameră. Jumătate le-am aruncaat. Aveau un secol după termenul de valabilitate. Altă jumătate am trimis-o la Câmpul Drept, poate va prinde bine ceva de acolo. Mama m-a învaţat ca dacă un întreg îl împarţi în jumătate se primesc două bucăţi. Logic, nu trebuia să mai fie nimic, dar azi am tras cu ochiul în camera magică, şi ca să vezi, era iarăşi plină... De unde atâtea lucruri, nu ştiu. Am găsit o teză de diplomă de prin 2000,  nişte cărţi de pe timpul lui Stalin, lumânări, cutii pe care tot eu le-am semnat: veselă, jucării, bradul  de Crăciun tot acolo era, picturi, pensule, ceramică, un motor de maşină nefuncţionabil, caietele lui eugen din clasa 1, icoane, haine de prin anii 80... si printre toate, borcane.... multe multe... ce-i drept, goale :D. 
Am nevoie de bagheta magică să fac aşa casărămână doar lucruşoarele mele acolo...

miercuri, 21 decembrie 2011

ninge

Ninge când intrăm în sesiunea de iarnă. Probabil  a aşteptat decembrie să mă apuc eu de pregatit pentru examene.
Ninge pentru că îl aştept pe tata. Probabil şi-a cumpărat bilet.
Ninge când se apropie Crăciunul şi Anul Nou. Probabil au împodobit deja bradul de crăciun până şi cei mai leneşi...
Ninge când ne trezim mai târziu din pat. Probabil au intrat mai mulţi copii în vacanţă.
Ninge când se împlineşte o minune. Probabil a fost ziua cuiva care şi-a pus dorinţa să ningă.
Ninge pentru că cerul vrea ca oamenii să fie mai buni. Probabil e timpul să obţinem preşedinte.
sau ninge doar pentru că Moşul a apăsat butonul...:)
LET IT SNOW... LET IT SNOW... LET IT SNOW...

luni, 19 decembrie 2011

student

Înseamnă să îţi placă la nebunie o melodie pe care apoi să o urăşti pentru că ai setat-o ca deşteptător. Înseamnă să o sun pe mama şi să o întreb: "Ce să mănânc?" Înseamnă să te bucuri de fiecare clipă când profesorul e ocupat şi să îţi treacă fiori când întreabă "Ce data avem azi?" Mai ales dacă e 4. (Eu sunt a patra după ordine în registru). Înseamnă să planifici, sa înveţi, sa nu înţelegi, apoi să înţelegi. Înseamnă să-ţi fie dor de casă, dor de părinţi...Înseamnă să nu ai bani... mereu... Dar mai înseamnă şi distracţii, timp liber, păr creţ, unghii roşii, brad de Crăciun, note mari, pompoase, plimbări în oraş, lucrări, examene, teze, diplome. VĂ IUBESC!!! Iubesc aceste sentimente, aceste momente din viaţă, şi NU VREAU SĂ SE TERMINE!! Dar nu am ce face. Se simte cum se termină totul... Deja fiecare student îşi caută de treaba sa. Suntem egoişti, nerăbdători să finisăm colegiul. STOP! Când o sa mai stăm 20 de oameni undeva, aşteptând sunetul, râzând, discutând, creând legături, prieteni, vise... Uită nedreptăţile, inegalităţile şi invidia... Fii sincer şi trăieşte momentul!

vineri, 16 decembrie 2011

Sandu

De multe ori mă copleşesc amintirile. Sunt o persoană care îşi iubeşte trecutul. Căci datorită trecutului şi a tot ce s-a întâmplat în el am devenit ceea ce sunt acum. Îmi amintetsc cu dooor de serile când eram acasă, iarna, cu lumina deconectată, când râdeam din suflet de tot ce mişca în umbra lumânărilor. Când trăgeam la sorţ cine să mai pună lemne pe foc. Apoi ne întreceam cine mai multe bomboane mănâncă; ne jucam, ne gâdileam, spuneam glume, ghicitori. Erau seri unicale. Când uitam de teme (aveam pretext s-a stins lumina), de lume, de civilizaţie, căci eram doar noi - ai casei. Atunci nu ştiam ce-s alea probleme, bani, invidie, ură, trădare, lipsă de timp, făţărnicie. Eram copil!
E minunat să ştii că nu eşti singură pe lume. E extraordinar să simţi că ai un frate. Cel care a crescut din aceaşi părinţi, frate cu care am râs, nu nu am râs, ne hlizeam de la tot, făceam şotii, nebunii, mâncam nuci pe acoperişuri, furam cireşe................Sunt fericită că chiar dacă acum nu mai e ca înainte, când ne vedem, retrăim acele momente. E foarte plăcut să mă simt din nou copil, să mă plimb cu el pe stradă să mâncăm tot felul de dulciuri (ghematoghen), să ne dam în scrânciob, să analizăm oamenii de pe stradă şi să râdem....râdem în hohote mereu.....de la tot ce mişcă....love you, brother!!!  

Când o să am copii, voi avea grijă să fie 2 o fată şi un băiat, la fel ca mine cu Sandu. 

joi, 8 decembrie 2011

Nu mai fi trist!!!



Oamenii sunt trişti. Mereu şi oriunde. Sunt trişti că a sunat deşteptătorul iarăşi... Sunt trişti că trebuie să meargă la serviciu, şcoală, colegiu, şi e frig dimineaţa... Sunt trişti că sunt departe de cei dragi... Sunt trişti că le trebuie bani, ca să achite facturile şi creditele...sunt trişti pentru că sunt bolnavi... sunt trişti pentru că nu reuşesc să facă tot ce şi-au planificat... Sunt trişti, pentru că cred că nu vor reuşi în viaţă,... şi încă un milion de motive pentru care văd în fiecare dimineaţă, feţe triste, oameni îngânduraţi, cărora le e frig. Ei privesc în jos... Încerc să înţeleg de ce oamenii au uitat să zâmbească??? Le găsesc cea mai potrivită scuză: e dimineaţa, e frig căci vine iarna şi se scupeşte gazul. Dar de ce trebuie mereu să fie toţi trişti? Dup'amiază iar îi văd îngânduraţi, obosiţi, urâţi! Nimeni nu mai atrage atenţia la frunze. Cât de repede au căzut... tu le-ai observat? sau ai fost prea ocupat?! STOP!!! Asta e viaţa. Opreşte-te din goana după timp, după bani, după nu mai ştiu ce... Uite în jur şi aminteşte-ţi când ultima oară ai avut grijă de tine ca după asta să fii vesel, bucuros şi să nu mai împrăştii tristeţe în jur? Când ultima oară ai prins în cadru zâmbetul unui copil? Dar când ultima oară te-ai plimbat pur şi simplu în parc cu cineva drag? Dar când ultima dată ai dormit aşa ca să te saturi? FĂ TOT CE AI DE FĂCUT, DAR NU UITA DE TINE ŞI SUFLETUL TĂU!!!